Transportul în Republica Moldova (Trial translation)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

* Click here for English machine translation

Drumurile din Republica Moldova

In 2013, principalele căi de transport în Republica Moldova erau cele rutiere (12 719 km în total, printre care 10 977 km suprafață pavată) feroviare (1 138 km) și cele aeriene (6 aeroporturi pavate din care unul internațional).

Căile ferate din Republica Moldova: în roșu partea electrificată; linia dublă este cea dintre Ungheni și Tighina

Gara navală a portului Giurgiulești

Cuprins [ascunde]
1 Transportul feroviar
2 Transportul rutier
3 Transportul fluvial
4 Transportul aerian
5 Statistică
5.1 Transportul de mărfuri realizat de întreprinderile de transport
6 Deficiențe
7 Notă
8 Referințe

Transportul feroviar

Principalele joncțiuni feroviare ale Republicii Moldova se află în Chișinău, Tighina, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Legăturile externe directe cu Odesa (în Ucraina) la Marea Neagră și cu orașele românești Iași și Galați interconectează rețeaua republicană. Prin aceste conexiuni, rutele feroviare moldovenești se diversifică și cuprind următoarele destinații: Rusia (Moscova și Sankt Petersburg), Belarus (Minsk), Ucraina (Kiev, Odesa, Nikolaev, Cernăuți, Herson, Ivano-Frankovsk, Krivoi Rog etc.), România (București, Iași, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța etc.), Turcia (Istanbul), Bulgaria (Sofia), Republica Cehă (Praga) și Germania (Berlin). Multe dintre aceste rute sunt zilnice.

Transportul rutier

Rețeaua publică de drumuri din Republica Moldova este de 12 719 km, dintre care 87% cu suprafață pavată. Din acest total 3 669 km formează drumurile naționale, iar 6 834 km sunt drumuri locale, calitatea lor, însă, nu corespunde standardelor internaționale.

Drumurile publice, principala cale de transport intern, leagă orașele mari ale Moldovei, și folosirea lor profită de handicapurile căilor ferate, deși cele mai multe se află într-o stare generală proastă. În plus, lipsa de combustibil și prețurile acestuia îngreunează transportul auto interurban.

Deplasarea pasagerilor pe teritoriul Republicii se face în cea mai mare parte prin curse regulate de autobuze și microbuze (aproximativ 17 mii). Un microbuz privat folosit în transportul comun este numit Rutieră.

Transportul fluvial

În Republica Moldova râurile Nistru și Prut sunt navigabile, însă transportul naval joacă un rol prea puțin important în sistemul de transport republican. În 1990 doar 317 milioane de tone-kilometri de marfă au fost transportate pe apele interne, în comparație cu 15 007 milioane tone-kilometri pe căi ferate și 1 637 milioane tone-kilometri pe rețeau de drumuri.

Pe Nistru se organizează excursii turistice spre Odesa, cu vapoare de capacitate medie (200-400 de locuri) și diferite nave rapide și șalupe.

În lipsa unor acorduri preferențiale cu România pentru folosirea portului Galați, sau cu Ucraina pentru folosirea porturilor Reni sau Odesa, republica Moldova a investit sume uriașe în Portul Internațional Liber Giurgiulești, la Dunăre, unde în 2006 a fost terminată construcția unui terminal petrolier.

Transportul aerian

Calea aerului devine o modalitate dintre cele mai preferate pentru turiștii străini care vizitează țara. Companiile aeriene ale Republicii Moldova, împreună cu companiile străine, prestează servicii de transport pasageri prin curse regulate și charter, asigurînd legături directe cu circa 20 de destinații, iar cu transbordări – cu majoritatea țărilor lumii. În ultimii ani s-a observat o reducere a numărului de destinații și de curse către țările CSI, însă este evidentă tendința de creștere a numărului de destinații și servicii prestate țărilor din Europa de Vest și de Sud.

Principalul aeroport al țării este Aeroportul Internațional Chișinău. La începutul lui 2006, aeroportul Chișinău oferea zboruri directe spre destinații internaționale precum București-Henri Coandă, Timișoara-Traian Vuia, Atena, Bologna, Budapesta, Istanbul, Kiev, Larnaca, Lisabona, Moscova, Praga, Roma, Tel Aviv, Verona, Londra și Viena.

Statistică

Transportul de mărfuri realizat de întreprinderile de transport

Transportul de mărfuri realizat în 2014[1]:

  • Auto (63.77%)
  • Feroviar (34.65%)
  • Fluvial (1.58%)
Ani Total (mii tone) Auto Feroviar Fluvial Aerian Creșt/desc. per ansamblu

 2003 ▬17 364,3 ▬2 504,6 ▬14 738,9 ▬120,0 ▬0,75 ▬
 2004 ▼16 327,9 ▲2 897,6 ▼13 309,9 ▼119,7 ▼0,72 ▼6.0%
 2005 ▼15 236,4 ▲3 419,7 ▼11 704,1 ▼118,1 ▲0,77 ▼6.7%
 2006 ▲15 483,7 ▲4 248,7 ▼11 092,5 ▲141,5 ▲0,97 ▲1.6%
 2007 ▲16 982,6 ▲4 968,3 ▲11 846,8 ▲166,5 ▲1,00 ▲9.7%
 2008 ▼16 537,2 ▲5 328,2 ▼11 006,2 ▲202,0 ▼0,83 ▼2.6%
 2009 ▼8 049,2 ▼3 451,5 ▼4 414,9 ▼182,0 ▬0,83 ▼51.3%
 2010 ▲8 427,6 ▲4 447,0 ▼3 852,1 ▼127,2 ▲1,30 ▲4.7%
 2011 ▲10 056,8 ▲5 352,1 ▲4 554,0 ▲149,1 ▲1,60 ▲19.3%
 2012 ▲10 922,5 ▲6 612,9 ▼4 163,8 ▼144,2 ▼1,57 ▲8.6%
 2013 ▲13 867,0 ▲8 272,5 ▲5 430,6 ▲162,6 ▼1,28 ▲26.9%
 2014 ▲14 452,0 ▲9 215,6 ▼5 008,4 ▲227,2 ▼0,80 ▲4.2%
 Sursă:[2][1]

Deficiențe

Transportul de marfă și de pasageri a intrat într-un declin puternic după 1989. De exemplu, între 1993 și 1994, cantitatea totală de bunuri transportate a scăzut cu 31% iar traficul de pasageri a scăzut cu 28%. Principalele cauze pentru aceste deprecieri sunt costurile mari de transport, lipsa de combustibili și starea proastă a infrastructurii transportoare din Moldova. O mare parte a rețelei de tranport din Republica Moldova se află într-o situație neadecvată: infrastuctura gărilor și autogărilor, precum și starea tehnică a liniilor de cale ferată și a drumurilor nu corespund standardelor europene, iar transportul fluvial nu este valorificat în măsură deplină.

Privind traficul intern al căilor ferate din republica Moldova, numai linia dublă Ungheni-Tighina este eficientă în termeni de frecvență, de viteză și de durată a călătoriei, deoarece celelalte linii sunt handicapate din considerente politice :

pe de-o parte frontiera cu Ucraina, așa cum au fost stabilită în 1940, întretaie de mai multe ori căile ferate situate la nord de Ocnița și la sud de Chișinău;
pe de altă parte, Republica Moldovenească Nistreană nu permite libera trecere prin Tighina și controlul în acest punct încetinește toate cursele feroviare spre sudul țării.
Din aceste motive, transportul prin autobuze sau prin microbuzele rutiere este mult mai rapid decât cel cu trenul între capitală și destinații precum Basarabeasca, Comrat, Cahul sau Lipnic. Spre Bălți deasemenea, de data asta din cauza topografiei care impune trecerea obligatorie a trenurilor prin Ungheni.

Și din punct de vedere internațional este handicapat transportul feroviar al Republicii Moldova, față de cel rutier, din trei motive:

electrificat a fost numai tronsonul Cuciurgan-Tiraspol;
doar tronsonul dintre podul peste Prut și Ungheni a fost pus și la gabaritul european;
Republica Moldovenească Nistreană nu lasă libera trecere prin Râbnița și Tighina, controlul în aceste puncte încetinind toate cursele feroviare spre Ucraina și Rusia.
Privind rețeaua rutieră, aproximativ 20% din drumurile publice ale republicii Moldova se află într-o stare tehnică critică, marcajul la sol lipsește iar indicatoarele rutiere lipsesc sau nu sunt bine întreținute.

Privind transportul fluvial, traficul portului Giurgiulești este stînjenit de îngustimea malului moldovenesc al marelui fluviu (doar 350 de metri), deoarece schimbul teritorial propus cu Ucraina nu a fost posibil.[3]

Notă

^ a b BNS: „Situația social-economică a Republicii Moldova în anul 2014”
^ BNS: Buletinul statistic trimestrial al Republicii Moldova, în ianuarie-decembrie 2013

# # #

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s